Coordonarea modulara

La conceperea unei cladiri stabilirea dimensiunilor elementelor de constructii si a instalatiilor aferente reprezinta un sistem unitar ce coordoneaza dimensiunile. O astfel de coordonare a dimensiunilor prezinta conditii favorabile in conceptia unei cladiri. Astfel, limitandu-se numarul de dimensiuni folosite in executie, atunci si folosirea fabricatelor poate fi mai simpla si cu costuri de productie scazute. Realizarea unui numar redus de tipuri de elemente conduce de exemplu la utilizarea unui numar redus de cofraje si duce totodata la refolosirea acelorasi cofraje.

Masurarea obiectelor s-a facut de-a lungul timpului de catre om raportandu-se la diferite parti ale corpului, pentru a se putea face o comparatie intre ceea ce a realizat omul, dimensiunile acelui obiect si dimensiunile corpului uman. Astfel au fost folosite dimensiuni ca: pas, picior, cot, cap, dimensionand obiectele din jurul omului. La inceputul secolului 19, sistemul metric a avut ca definire a unitatii de masura metrul, care reprezenta a zecea miliona parte din lungimea sfertului meridianului terestru.

Constructiile in ansamblu si elementele componente se dimensioneaza pe baza unei unitati de lungime aleasa arbitrar, denumita modul de baza. Aceasta lungime se noteaza cu M si are valoarea in sistemul metric M=100mm. Aceasta operatie reprezinta coordonare modulara si se realizeaza prin utilizarea modulilor derivati: multimoduli si submoduli. Multimodulii sunt multipli iar submodulii sunt valori fractionate.

Multimodulii sunt folositi pentru coordonarea modulara a dimensiunilor cladirilor civile astfel:

– in plan orizontal: 3M, 6M, 12M, 15M, 30M si 60M

– in plan vertical pentru cladiri de locuinte 26M…30M pentru inaltimea nivelurilor si 20M…28M pentru lumina incaperilor.

Submodulii se utilizeaza la dimensionarea, de exemplu, a unor materiale de constructii (placi ceramice sau piatra naturala), grosimea unor elemente. Ei reprezinta fractia dintre M si n, unde n este un numar intreg. Submodulii sunt: M/2, M/4, M/5, M/10, M/20, M/50, M/100.

Coordonarea modulara se utilizeaza la conceptia cladirilor, in special, realizate total sau partial din elemente prefabricate. Coordonarea modulara nu se poate folosi la cladiri ce se restaureaza sau la elemente  de constructie cu forme nerectangulare sau curbe. Coordonarea modulara se aplica in proiectarea de arhitectura, structurii de rezistenta si de instalatii.

Reteaua de plane perpendiculare se numeste sistem de referinta. Acest sistem imparte volumul cladirii in cuburi cu echidistanta modulara (M sau nM) care poate fi aceeasi pe cele trei directii sau diferita. Planurile de referinta sau planurile modulare formeaza reteaua modulara. In proiectele de constructii (planuri, sectiuni) se indica proiectiile orizontale si verticale ale retelei modulare.

Distantele intre planurile modulare sunt denumite trame si sunt de 3 categorii:

– trama modulara principala: deschideri, inaltime de etaje, deschideri la elemente portante orizontale, travee;

– trama modulara secundara: latimea panourilor sau a fasiilor de planseu, goluri de usi, ferestre, mobilier;

– trama modulara de detaliu: geometria imbinarii, dimensiunile sectiunii sau profilelor.

Trama modulara principala este continua pentru toata cladirea. Elementele structurii de rezistenta corespund retelei de linii a tramei modulare principale. Pentru elementele peretilor (blocuri, panouri inguste), pentru plansee (fasii), pentru fatade (parapeti, spaleti) localizarea se face in directia reazemelor, in raport cu trama principala, iar alcatuirea in raport cu trama secundara.

Anunțuri